„Fratele meu vrea să-i finanțez nunta, dar viitorul meu este pe primul loc: Dacă nu-ți permiți, nu o face”

Fratele meu, Andrei, a fost mereu un visător. Încă de când eram copii, vorbea despre lucrurile mari pe care le dorea în viață—o mașină strălucitoare, o casă mare și, bineînțeles, o nuntă de basm. Acum că este logodit cu iubita lui din facultate, Ana, este hotărât să facă măcar unul dintre aceste vise să devină realitate. Problema este că niciunul dintre ei nu are mijloacele financiare pentru a organiza nunta pe care și-o imaginează.

Andrei și Ana sunt împreună de cinci ani. S-au cunoscut în al doilea an de facultate și de atunci sunt de nedespărțit. Sunt un cuplu minunat—suportivi, iubitori și cu adevărat fericiți împreună. Dar când vine vorba de finanțe, nu sunt tocmai pe un teren solid. Amândoi încă plătesc creditele pentru studii, iar salariile lor abia acoperă cheltuielile de trai.

Cu toate acestea, Andrei este hotărât să aibă o nuntă care să rivalizeze cu orice producție de la Hollywood. Vrea un loc cu vedere la mare, o trupă live, catering gourmet și chiar un spectacol de artificii pentru a încheia seara. Ana este la fel de entuziasmată de idee și deja și-a ales o rochie de designer scumpă.

Când Andrei m-a abordat prima dată să-i împrumut bani pentru nuntă, am fost luat prin surprindere. Am fost mereu atent cu finanțele mele, economisind pentru avansul la prima mea casă. Știam că ajutându-l ar însemna să-mi pun propriile vise pe pauză. Dar Andrei a fost insistent. A promis că el și Ana îmi vor returna banii în rate lunare odată ce vor fi mai stabili financiar.

Voiam să-l ajut—chiar voiam. Dar nu puteam scăpa de sentimentul că era o idee proastă. Nunțile ar trebui să fie despre celebrarea iubirii și angajamentului, nu despre a intra în datorii pentru o zi de extravaganță. Am încercat să-l conving pe Andrei, sugerându-i că ar putea avea acum o ceremonie mai mică și să economisească pentru o petrecere mai mare mai târziu. Dar nu a vrut să audă.

Pe măsură ce săptămânile treceau, rugămințile lui Andrei deveneau tot mai disperate. Chiar i-a implicat pe părinții noștri să încerce să mă convingă să-l ajut. Ei au argumentat că familia ar trebui să se sprijine în momentele de nevoie și că voi putea cumpăra o casă eventual. Dar nu am putut să fiu de acord.

Situația a atins punctul culminant când Andrei m-a acuzat că sunt egoist și nesuportiv. M-a durut să aud aceste cuvinte de la propriul meu frate, dar am rămas ferm pe poziție. I-am explicat că am muncit din greu să economisesc pentru viitorul meu și că nu pot risca totul pentru ceva ce părea atât de frivol.

În cele din urmă, Andrei și Ana au trebuit să-și reducă semnificativ planurile de nuntă. Au optat pentru o ceremonie mică cu familia apropiată și prietenii, urmată de o recepție modestă la un restaurant local. Nu a fost petrecerea grandioasă la care visaseră, dar a fost totuși o zi frumoasă plină de dragoste.

Relația noastră a fost tensionată de atunci. Andrei încă nu m-a iertat pentru că nu l-am ajutat, iar eu nu pot să nu mă simt vinovat că am stat în calea viselor lui. Dar în adâncul sufletului știu că am luat decizia corectă pentru mine.