„I-am Cumpărat Fiicei Mele un Apartament cu Banii de Pensie Alimentară: Acum Soțul Meu Este Nemulțumit de Condițiile Ei de Trai Superioare”

Atât eu, cât și soțul meu lucrăm cu normă întreagă, spune Maria, în vârstă de 38 de ani. Avem un salariu mediu lunar. Deținem o mașină și am achitat recent ipoteca apartamentului nostru cu două camere. Între timp, am economisit cu sârguință pentru viitorul nostru și pentru educația copiilor noștri. Viața părea să fie pe un drum stabil până când a apărut problema condițiilor de trai ale fiicei mele.

Fiica mea, Ana, este din căsătoria mea anterioară. Tatăl ei biologic, Mihai, a plătit pensia alimentară în mod regulat de la divorțul nostru. De-a lungul anilor, am economisit majoritatea acestor bani pentru viitorul Anei. Când a împlinit 18 ani și era pregătită să meargă la facultate, am decis să folosesc fondurile acumulate din pensia alimentară pentru a-i cumpăra un mic apartament lângă universitatea ei.

Apartamentul este într-o locație excelentă, aproape de campus și de transportul public. Este o unitate modernă cu un dormitor și toate facilitățile de care ar avea nevoie un tânăr student. Am crezut că este o investiție înțeleaptă pentru viitorul ei, oferindu-i stabilitate și un loc sigur unde să locuiască în timp ce își urmează studiile.

Cu toate acestea, soțul meu actual, Andrei, nu a văzut lucrurile la fel. Inițial a fost susținător al ideii de a folosi banii de pensie alimentară pentru beneficiul Anei. Dar când a văzut apartamentul, atitudinea lui s-a schimbat drastic. Era vizibil supărat că apartamentul Anei era mult mai frumos decât propriul nostru apartament.

Apartamentul nostru este modest dar confortabil. Este o unitate cu două camere într-o clădire mai veche. L-am făcut acasă de-a lungul anilor, dar nu are caracteristicile moderne sau locația excelentă pe care le are apartamentul Anei. Andrei a început să facă comentarii ironice despre cum Ana trăia în lux în timp ce noi eram blocați într-un apartament demodat.

La început, am încercat să ignor comentariile lui, gândindu-mă că în cele din urmă se va obișnui. Dar nemulțumirea lui doar a crescut. A început să critice fiecare decizie pe care o luam în legătură cu apartamentul Anei. Se plângea de banii cheltuiți pe mobilarea acestuia, costurile de întreținere și chiar faptul că era într-un cartier mai bun decât al nostru.

Tensiunea dintre noi a escaladat. Andrei m-a acuzat că o favorizez pe Ana în detrimentul propriei noastre familii. Simțea că pun nevoile ei mai presus de ale noastre și că era nedrept ca ea să locuiască într-un loc atât de frumos în timp ce noi ne străduiam să ne descurcăm. Am încercat să explic că banii din pensia alimentară erau destinați beneficiului Anei și că achiziționarea unui apartament era o investiție pe termen lung în viitorul ei.

Dar Andrei nu voia să asculte. A devenit din ce în ce mai distant și iritabil. Certurile noastre au devenit mai frecvente și mai intense. Atmosfera armonioasă din casa noastră a fost înlocuită cu certuri constante și nemulțumire.

Ana a observat și ea tensiunea. Se simțea vinovată de situație și s-a oferit să se mute înapoi acasă sau să vândă apartamentul. Dar nu puteam să o las să facă asta. Merita o șansă să reușească fără a fi împovărată de problemele noastre maritale.

În cele din urmă, nemulțumirea lui Andrei a ajuns la un punct critic. Mi-a dat un ultimatum: fie vând apartamentul Anei și folosesc banii pentru a ne îmbunătăți condițiile de trai, fie va pleca. Eram devastată. Nu mi-am imaginat niciodată că asigurarea viitorului fiicei mele va duce la un asemenea tumult în căsnicia mea.

În cele din urmă, nu am putut să mă decid să vând apartamentul. Era șansa Anei la un viitor mai bun și nu puteam să-i iau asta. Andrei s-a mutat curând după aceea, lăsându-mă cu inima frântă și punându-mi întrebări despre fiecare decizie pe care am luat-o.

Acum, sunt lăsată să adun bucățile căsniciei mele distruse în timp ce încerc să o sprijin pe Ana în anii ei de facultate. Apartamentul care trebuia să fie un simbol al speranței și stabilității a devenit o sursă de durere și regret.