Petrecerea Devine Coșmar: Bărbat Găsit Blocată într-o Mină Abandonată

Andrei Popescu așteptase cu nerăbdare Festivalul Oazei de Deșert de luni de zile. Evenimentul anual, organizat în inima peisajului arid al României, promitea un weekend plin de muzică, artă și camaraderie. Pentru Andrei, un designer grafic de 30 de ani din București, era o evadare mult așteptată din rutina zilnică.

Festivalul a început cu mult entuziasm. Andrei și prietenii săi și-au instalat corturile, nerăbdători să se lase absorbiți de atmosfera vibrantă. Pe măsură ce soarele apunea sub orizont, deșertul prindea viață cu ritmuri pulsante și spectacole de lumini orbitoare. Andrei s-a pierdut în muzică, dansând sub stele alături de mii de alți participanți la festival.

Pe măsură ce noaptea avansa, grupul lui Andrei a decis să exploreze terenul festivalului. Au rătăcit printre instalații artistice și standuri cu mâncare, ajungând în cele din urmă într-o zonă retrasă unde se adunase un grup mic de oameni. Intrigați, s-au alăturat grupului și s-au trezit în mijlocul unei petreceri improvizate.

Energia era electrică, iar Andrei simțea o euforie în timp ce socializa cu străini care deveneau rapid prieteni. Băuturile curgeau din belșug, iar cineva a trecut o băutură misterioasă care promitea să amplifice experiența nopții. Andrei a ezitat, dar în cele din urmă a luat o înghițitură, simțind cum o căldură îi cuprinde corpul.

Restul nopții a fost un amestec confuz. Andrei își amintea frânturi de râsete, muzică și dans, dar totul era neclar. Pe măsură ce se apropia zorii, a simțit o oboseală copleșitoare și a decis să se întoarcă la cortul său.

Când Andrei s-a trezit, era învăluit în întuneric. Panica l-a cuprins când și-a dat seama că stătea pe un pământ rece și dur. Capul îi pulsa și gura îi era uscată ca hârtia. A încercat să se ridice, dar s-a trezit înconjurat de pereți de piatră. Cu inima bătând puternic, a căutat telefonul său doar pentru a descoperi că lipsea.

Disperarea l-a cuprins în timp ce striga după ajutor, vocea sa reverberând pe pereții de piatră. Orele au trecut fără niciun răspuns. Aerul era sufocant, iar mintea lui Andrei era copleșită de frică și confuzie. Cum ajunsese acolo? Era aceasta o glumă proastă?

În cele din urmă, Andrei a auzit voci slabe în depărtare. A strigat până când gâtul i-a devenit uscat, sperând ca cineva să-l audă. Spre ușurarea sa, vocile au devenit mai puternice până când un grup de excursioniști l-a găsit.

Excursioniștii au fost șocați să-l găsească pe Andrei blocat într-un puț de mină abandonat la kilometri distanță de terenul festivalului. L-au ajutat să iasă și i-au oferit apă și mâncare în timp ce chemau ajutoare.

Când autoritățile au sosit, Andrei le-a povestit experiența sa terifiantă. A insistat că cineva trebuie să-l fi adus acolo împotriva voinței sale, dar ofițerii erau sceptici. Au observat că Andrei fusese puternic intoxicat și au sugerat că ar fi putut să se rătăcească singur.

În ciuda protestelor lui Andrei, ancheta a fost închisă ca un accident nefericit. S-a întors acasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri, bântuit de amintirea trezirii singur în întuneric.

Festivalul Oazei de Deșert a continuat fără incidente, dar pentru Andrei, experiența a lăsat o cicatrice durabilă. Nu putea scăpa de sentimentul că ceva sinistru se întâmplase în acea noapte, dar fără dovezi sau martori, a fost lăsat să se lupte cu propriile îndoieli și temeri.