„Îmi Fac Griji pentru Ginerele Meu: Poate El Să Reziste o Viață Întreagă cu Fiica Mea?”
La 35 de ani, mă resemnasem cu ideea că nu voi deveni niciodată mamă. Eu și soțul meu încercasem ani de zile, dar fiecare încercare se termina în dezamăgire. Doctorii au fost direcți: șansele mele de a concepe erau aproape inexistente. Eram devastați, dar am încercat să ne continuăm viața.
Apoi, împotriva tuturor șanselor, am aflat că sunt însărcinată. A fost ca un miracol. Fiica noastră, Ana, s-a născut sănătoasă și puternică. Eram copleșiți de bucurie și ne-am pus toate speranțele și dragostea în ea. Dar pe măsură ce Ana a crescut, bucuria noastră s-a transformat în îngrijorare.
De mică, Ana a fost dificilă. Era încăpățânată, exigentă și adesea făcea crize de nervi când lucrurile nu mergeau cum voia ea. Am pus asta pe seama faptului că era un copil plin de viață, dar pe măsură ce a crescut, comportamentul ei s-a înrăutățit. Avea dificultăți în a-și face prieteni și se certa frecvent cu profesorii și colegii.
Am căutat ajutor la terapeuți și consilieri, dar nimic nu părea să facă o diferență durabilă. Anii adolescenței Anei au fost deosebit de dificili. Se răzvrătea împotriva fiecărei reguli și limite pe care le stabileam, iar casa noastră era constant plină de tensiune și conflicte.
Când Ana l-a cunoscut pe Mihai la facultate, am fost speranțoși că el ar putea fi o influență pozitivă pentru ea. Mihai era amabil, răbdător și părea cu adevărat îndrăgostit de fiica noastră. S-au căsătorit la scurt timp după absolvire și pentru o vreme părea că lucrurile ar putea să se îmbunătățească.
Dar vechile obiceiuri mor greu. Natura exigentă a Anei a reapărut curând, iar Mihai a suportat greul. Ea se aștepta ca el să îi satisfacă fiecare dorință și se enerva când el nu îi îndeplinea așteptările. Certurile lor au devenit mai frecvente și mai intense, iar eu puteam vedea impactul pe care îl avea asupra lui Mihai.
Îmi fac griji pentru ginerele meu. Mihai este un om bun care merită fericire, dar mă tem că comportamentul Anei îl va îndepărta. Am încercat să vorbesc cu ea despre asta, dar refuză să vadă problema. Insistă că Mihai trebuie doar să încerce mai mult să o înțeleagă.
Este sfâșietor să văd cum căsnicia lor se destramă. O iubesc pe fiica mea din toată inima, dar nu pot ignora realitatea situației. Comportamentul Anei îl împinge pe Mihai la limită și nu sunt sigură cât de mult mai poate rezista.
Adesea mă întreb dacă aș fi putut face ceva mai mult ca mamă. Am răsfățat-o prea mult? Am fost prea indulgentă sau prea strictă? Aceste întrebări mă bântuie, dar știu că a reflecta asupra trecutului nu va schimba prezentul.
Mihai mi s-a confesat de câteva ori despre luptele lui. O iubește pe Ana, dar simte că merge pe coji de ouă în preajma ei. A încercat să sugereze terapia de cuplu, dar Ana refuză să meargă. Nu vede necesitatea și crede că problemele lor sunt în întregime vina lui.
Nu știu ce le rezervă viitorul. O parte din mine speră că vor reuși să-și rezolve problemele și să găsească o cale de a fi fericiți împreună. Dar o altă parte din mine se teme că mariajul lor este sortit eșecului.
Ca mamă, este dureros să admit că fiica mea ar putea fi cauza suferinței altcuiva. Vreau să îi sprijin atât pe Ana cât și pe Mihai, dar nu știu cum să fac asta fără să iau partea cuiva.
În cele din urmă, tot ce pot face este să sper că vor găsi o cale de a-și naviga provocările. Fie că asta înseamnă să rămână împreună sau să meargă pe drumuri separate, îmi doresc doar ca amândoi să găsească pacea și fericirea.