Când Fiul Nostru a Dispărut: Întrebările Fără Răspuns Care Ne Bântuie

Mihai a fost întotdeauna un copil special. Încă de mic, avea o curiozitate neobosită și o dorință de a învăța care ne umplea inimile de mândrie. „Tată, de ce cerul e albastru?” mă întreba adesea, iar eu îi răspundeam cu răbdare, bucurându-mă de fiecare moment petrecut împreună.

Pe măsură ce creștea, Mihai a devenit un adolescent cu multe talente. Era pasionat de muzică și petrecea ore întregi cântând la chitară în camera lui. „Mihai, vino la masă!” striga Lidia din bucătărie, iar el răspundea mereu cu un zâmbet: „Imediat, mamă!”

Dar ceva s-a schimbat când Mihai a împlinit 15 ani. A început să se retragă în sine și să petreacă tot mai mult timp singur. „E doar o fază,” îmi spunea Lidia, încercând să mă liniștească. Dar eu simțeam că era mai mult decât atât.

Într-o seară, după o discuție aprinsă despre notele lui la școală, Mihai a plecat din casă fără să spună unde merge. „Mihai, unde te duci?” am strigat după el, dar nu am primit niciun răspuns. A fost ultima dată când l-am văzut.

Am alertat poliția și am început să-l căutăm disperat. Zilele s-au transformat în săptămâni, iar săptămânile în luni. Fiecare telefon care suna ne dădea speranța că vom primi vești despre el, dar de fiecare dată era doar o altă dezamăgire.

Întrebările fără răspuns ne bântuie și acum. Ce l-a făcut pe Mihai să plece? Unde este acum? Este în siguranță? Aceste gânduri nu ne dau pace niciodată.

Lidia și cu mine ne-am agățat de amintirile frumoase pe care le avem cu el. „Îți amintești când Mihai a cântat la serbarea școlii?” îmi spune Lidia uneori, iar eu dau din cap, cu ochii plini de lacrimi.

Viața noastră nu va mai fi niciodată la fel fără Mihai. Dar sperăm că într-o zi vom primi răspunsurile pe care le căutăm și că vom putea găsi pacea.