„Casa de Vis de pe Malul Lacului: Un Cadou pentru Nepoți Rămas Neutilizat”

Casa de pe malul lacului a fost visul nostru de-o viață. Eu și soția mea, Maria, am muncit din greu pentru a economisi banii necesari construirii acestei case. Ne-am dorit un loc unde nepoții noștri să poată veni și să se bucure de natură, departe de agitația orașului. Vara trecută, visul nostru a prins viață când nepoții au petrecut o săptămână întreagă aici.

Îmi amintesc cum alergau prin grădină, râzând și jucându-se. „Bunicule, uite ce broască am prins!” striga Andrei, cel mai mic dintre ei, cu ochii strălucind de bucurie. „Ești un adevărat explorator, Andrei!” îi răspundeam eu, mândru de curajul lui.

Seara, ne adunam cu toții în jurul focului de tabără. Maria pregătea cele mai delicioase frigărui, iar eu le povesteam copiilor despre stelele care străluceau pe cer. „Bunicule, spune-ne povestea cu Ursa Mare!” cerea Ana, cea mai mare dintre nepoți. Și eu începeam să le povestesc despre constelații și despre cum oamenii din vechime navigau folosindu-se de stele.

Totul părea perfect. Dar după acea săptămână magică, fiul nostru, Mihai, a refuzat să-i mai aducă pe copii la casa de pe malul lacului. „Tată, e prea departe și copiii au multe activități în oraș,” mi-a spus el într-o zi la telefon. „Dar Mihai, știi cât de mult le place aici,” i-am răspuns eu, încercând să-l conving.

De atunci, casa a rămas tăcută și pustie. În fiecare weekend, eu și Maria venim aici și ne amintim de râsetele copiilor. „Poate că într-o zi se vor întoarce,” îmi spune Maria cu speranță în glas. „Da, poate,” îi răspund eu, dar inima mea e grea.

Am încercat să înțeleg motivele lui Mihai. Poate că e prea ocupat cu munca sau poate că nu realizează cât de important este acest loc pentru noi toți. Dar nu pot să nu simt o tristețe profundă când mă gândesc la casa noastră de vis rămasă neutilizată.

Într-o zi, am decis să-i scriu o scrisoare lui Mihai. „Dragul meu fiu,” am început eu, „casa aceasta nu este doar un loc; este un simbol al iubirii noastre pentru voi toți. Ne dorim ca nepoții noștri să aibă amintiri frumoase aici, așa cum am avut și noi când eram copii.”

Am trimis scrisoarea cu speranța că va înțelege cât de mult înseamnă pentru noi acest loc. Și poate că într-o zi, când va citi acele rânduri, va decide să le ofere copiilor săi șansa de a trăi aceleași momente magice pe care le-au trăit vara trecută.

Până atunci, eu și Maria vom continua să venim la casa de pe malul lacului, păstrând vie speranța că visul nostru va fi împlinit.