Umbra Preferinței: Povestea Unei Mame Între Două Lume

— De ce nu vine și la serbarea Mariei? am întrebat cu voce tremurată, încercând să-mi ascund lacrimile în timp ce o priveam pe soacra mea, Lidia, cum își aranja buchetul de flori pentru Vlad, băiatul nostru cel mare.

— Dragă Ana, știi că Vlad e mai mare, are nevoie de sprijinul meu acum. Maria e încă mică, nu înțelege ea… mi-a răspuns Lidia, fără să mă privească în ochi.

Am simțit cum mi se strânge inima. Maria, fetița mea de șase ani, stătea la ușă cu ochii mari și triști, ascultând fiecare cuvânt. Nu era prima dată când Lidia făcea diferențe între nepoți, dar astăzi, când Maria își dorea atât de mult să o vadă la serbare, m-a durut mai tare ca niciodată.

M-am retras în bucătărie, încercând să-mi adun gândurile. Soțul meu, Sorin, a intrat după mine.

— Ana, nu mai face atâta caz. Mama e bătrână, poate nu-și dă seama…

— Sorin, nu vezi că Maria suferă? Nu e corect! Vlad primește mereu atenție, cadouri, iar Maria… doar promisiuni uitate.

Sorin a oftat și a dat din umeri. Știam că nu va interveni. Întotdeauna a evitat conflictele cu mama lui.

În acea seară, Maria s-a cuibărit lângă mine în pat.

— Mami, de ce nu mă iubește bunica la fel ca pe Vlad?

Nu am știut ce să-i răspund. Am simțit că mă sufoc de neputință. Cum să-i explic unui copil că uneori adulții sunt nedrepți? Că dragostea nu ar trebui să fie condiționată?

A doua zi am încercat să vorbesc cu Lidia.

— Mamă Lidia, te rog… Maria are nevoie de tine la fel de mult ca Vlad. Se simte dată la o parte.

— Ana, nu exagera! Vlad e băiatul lui Sorin, primul nepot. E normal să fie altfel. Fetele sunt mai apropiate de mame…

Am simțit cum mi se urcă sângele la cap.

— Dar Maria e copilul nostru! Și ea are nevoie de bunica ei!

Lidia a ridicat din umeri și a schimbat subiectul. Am plecat acasă cu un nod în gât și cu Maria tăcută pe bancheta din spate.

Zilele au trecut și diferențele au devenit tot mai evidente. Vlad primea telefoane lungi de la bunica, era invitat la cofetărie sau primea haine noi. Maria primea doar un „Ce faci?” grăbit și o îmbrățișare rece.

Într-o duminică ploioasă, am găsit-o pe Maria desenând singură în camera ei. Pe foaie era o familie: mama, tata, Vlad și bunica ținându-l pe Vlad de mână. Maria era desenată într-un colț, cu lacrimi albastre pe obraz.

M-am așezat lângă ea și am plâns împreună. Am decis atunci că nu mai pot lăsa lucrurile așa.

Am convocat o masă de familie. Sorin era nervos, Lidia vizibil deranjată.

— Vreau să vorbim deschis. Maria suferă. Nu mai pot suporta să văd cum faceți diferențe între copii!

Lidia s-a apărat:

— Nu e adevărat! O iubesc și pe Maria!

— Atunci arată-i! Nu doar spune!

Vlad s-a uitat rușinat la bunica lui. Pentru prima dată a spus:

— Bunico, și eu vreau ca Maria să fie fericită. Putem merge împreună la cofetărie?

Lidia a tăcut. Pentru prima dată am văzut-o nesigură.

A doua zi a venit la noi cu o păpușă pentru Maria și a invitat-o la plimbare. Dar gestul părea forțat, ca o datorie, nu ca un act de iubire sinceră.

Am rămas cu gustul amar al unei victorii goale. Da, Maria primea acum atenție, dar nu era aceeași căldură pe care o vedeam la Vlad.

În serile târzii mă întrebam dacă am făcut bine să forțez lucrurile sau dacă am stricat și puținul care era între noi. Sorin era tot mai distant, obosit de tensiuni. Familia noastră părea o piesă de teatru prost jucată.

Într-o noapte am visat că Maria pleca de acasă ținându-și jucăriile la piept și plângând după dragostea bunicii. M-am trezit plângând și am știut că trebuie să schimb ceva în mine: să-i ofer Mariei toată dragostea mea și să nu mai aștept nimic de la Lidia.

Am început să petrec mai mult timp cu copiii mei împreună, fără să mai aștept validarea nimănui. Am vorbit deschis cu Maria despre sentimentele ei și am învățat-o că valoarea ei nu depinde de preferințele altora.

Lidia a rămas aceeași: rece cu Maria, caldă cu Vlad. Dar eu am ales să nu mai las această nedreptate să-mi otrăvească sufletul.

Uneori mă întreb: cât rău poate face un favoritism aparent nevinovat? Și câte suflete mici rămân cu răni nevindecate din cauza unor iubiri împărțite strâmb?