„După Căsătorie, Am Realizat Că Soțul Meu Ascultă Doar de Mama Lui: Regret Că Am Pierdut Atât de Mult Timp și Că I-am Lăsat Să Mă Controleze”

M-am căsătorit cu Andrei pentru că am crezut în dragostea noastră. Am fost împreună timp de trei ani înainte de a ne căsători și credeam că știu totul despre el. Dar abia după nuntă am realizat cât de multă influență avea mama lui, Elena, asupra lui.

Elena era o femeie puternică care l-a crescut pe Andrei singură după ce tatăl lui a murit când el era mic. Era mereu prin preajmă, oferind sfaturi și îndrumări, ceea ce inițial mi s-a părut înduioșător. Totuși, lucrurile au luat o întorsătură neplăcută când ne-am mutat cu ea.

Andrei și cu mine aveam propriul nostru apartament, dar Elena a insistat să ne mutăm în casa ei pentru o perioadă. Ea spunea că ne va ajuta să economisim bani și că ne va putea ajuta să ne adaptăm la viața de căsătorie. Cu reticență, am fost de acord, gândindu-mă că va fi o aranjare temporară.

Din momentul în care ne-am mutat, Elena a preluat controlul asupra tuturor lucrurilor. Ea decidea ce mâncăm, cum ne petrecem weekendurile și chiar cum decorăm camera noastră. Andrei nu punea niciodată la îndoială deciziile ei; pur și simplu mergea pe mâna ei. Ori de câte ori încercam să-mi exprim opinia, Elena mă respingea, spunând că știe ce este mai bine pentru noi.

Mă simțeam ca un outsider în propria mea căsnicie. Andrei și Elena aveau propriile lor rutine și glume interne din care eu nu făceam parte. Ori de câte ori încercam să vorbesc cu Andrei despre cum mă simțeam, el ignora subiectul, spunând că mama lui doar încearcă să ajute.

Într-o seară, după o zi deosebit de frustrantă, am decis să-l confrunt pe Andrei. I-am spus că simt că este mai dedicat mamei lui decât mie. El m-a privit confuz și a spus: „Dar e mama mea. Ea știe ce este mai bine pentru noi.”

Acela a fost momentul în care am realizat că Andrei va pune întotdeauna dorințele mamei sale înaintea mea. Oricât de mult îl iubeam, nu puteam concura cu legătura pe care o avea cu Elena.

Pe măsură ce lunile treceau, lucrurile deveneau din ce în ce mai rele. Controlul Elenei asupra vieților noastre devenea sufocant. Ea critica tot ce făceam, de la modul în care găteam până la felul în care mă îmbrăcam. Andrei nu lua niciodată apărarea mea; întotdeauna era de partea ei.

Am început să mă simt ca un prizonier în casa Elenei. Stima mea de sine a scăzut dramatic și am început să-mi pun la îndoială valoarea. Regretam că am fost de acord să mă mut cu ea și îmi doream să fi văzut semnele mai devreme.

Într-o zi, după încă o ceartă cu Elena, mi-am făcut bagajele și am plecat. M-am mutat înapoi în propriul meu apartament și am depus actele pentru divorț. A fost una dintre cele mai grele decizii pe care le-am luat vreodată, dar știam că este cea corectă.

Privind înapoi, regret că am pierdut atât de mult timp încercând să fac lucrurile să funcționeze cu Andrei și mama lui autoritară. Le-am permis să mă manipuleze și să mă controleze, pierzându-mă pe mine însămi în acest proces. Dar acum, îmi reconstruiesc viața încet-încet și învăț să mă apăr.

Sper ca prin împărtășirea poveștii mele, alții să recunoască semnele unei relații nesănătoase și să aibă curajul să plece înainte de a fi prea târziu.