„Mi-am Dat Fiul Afară și M-am Mutat cu Soția Lui: Nu Regret, Dar Îmi Doresc Să Fi Fost Mai Ferma Mai Devreme”

Nimeni nu mă înțelege. Familia mea crede că am înnebunit, dar ei nu știu întreaga poveste. Recent, mi-am dat fiul afară din casă și m-am mutat cu soția lui. Sună nebunește, știu, dar nu regret decizia mea. Singurul lucru pe care îl regret este că nu i-am ținut piept mai devreme.

Soțul meu decedat, Ion, era un bărbat chipeș: înalt, cu păr negru, umeri lați, ochi căprui și un ten cald. Vocea lui era adâncă și catifelată, genul care te putea liniști chiar și în cele mai grele momente. Am avut o viață bună împreună până când a murit acum cinci ani. De atunci, am rămas doar eu și fiul nostru, Mihai.

Mihai a fost întotdeauna un pic problematic, dar după ce Ion a murit, a devenit insuportabil. A renunțat la facultate, nu putea să-și păstreze un loc de muncă și își petrecea majoritatea timpului cu anturaje nepotrivite. Venea acasă târziu noaptea, beat sau drogat, și ne certam până în zori. Am încercat să-l ajut, dar nimic nu a funcționat.

Apoi a cunoscut-o pe Ana. Ea era tot ce Mihai nu era: responsabilă, cu suflet bun și muncitoare. S-au căsătorit repede și pentru o vreme părea că ar putea să-l schimbe. Dar vechile obiceiuri mor greu. Mihai a început să o trateze pe Ana la fel cum mă trata pe mine—cu lipsă de respect și abuziv.

Într-o noapte, lucrurile au ajuns la apogeu. Mihai a venit acasă din nou beat și a început să țipe la Ana fără motiv. Nu am mai putut suporta. I-am spus să-și facă bagajele și să plece. A râs de mine, crezând că glumesc. Dar nu glumeam. I-am aruncat hainele pe ușă și i-am spus că nu este binevenit înapoi până nu își pune viața în ordine.

Ana plângea, dar mi-a mulțumit. A spus că nu știa cât mai putea suporta. Atunci am luat decizia să mă mut cu ea. Avea nevoie de sprijin, iar eu trebuia să mă îndepărtez de comportamentul toxic al lui Mihai.

Trăind cu Ana a fost o binecuvântare mixtă. Pe de o parte, este liniște fără drama constantă a lui Mihai. Pe de altă parte, este sfâșietor să văd cât de mult a afectat-o comportamentul lui. Este o umbră a femeii vibrante care era odată.

Familia mea crede că am înnebunit pentru că mi-am dat propriul fiu afară și m-am mutat cu soția lui. Spun că îl abandonez când are cea mai mare nevoie de mine. Dar ei nu înțeleg cum este să trăiești cu cineva care îți suge viața din tine în fiecare zi.

Nu regret decizia mea. Singura parte amară este realizarea că nu am putut să-i țin piept mai devreme. Poate dacă aș fi fost mai puternică de la început, lucrurile ar fi fost diferite. Poate Ion ar fi încă în viață și Mihai nu s-ar fi transformat în persoana care este astăzi.

Dar nu are rost să mă gândesc la ce-ar fi fost dacă. Tot ce pot face acum este să încerc să o sprijin pe Ana și să sper că într-o zi Mihai va realiza greșelile sale. Până atunci, voi continua să trăiesc zi de zi, încercând să găsesc o urmă de pace în această lume haotică.