„Revenirea mea în apartamentul nostru comun nu a fost pe placul Liei sau al soțului ei”: Acum, soțul Liei cere divorțul, iar Lia mă învinuiește pentru tot

Revenirea în apartamentul pe care l-am împărțit cândva cu sora mea Lia și soțul ei Dan nu avea cum să fie ușoară. Știam asta de la început. Dar când mi-am pierdut locul de muncă și contractul de închiriere a expirat, nu am avut altă alegere. Lia a fost de acord cu reticență, dar Dan era vizibil supărat. Situația noastră de conviețuire armonioasă s-a transformat în tensiune peste noapte.

Lia și Dan erau căsătoriți de trei ani, și din exterior, căsnicia lor părea perfectă. Dar trăind cu ei, am început să observ fisurile. Dan era adesea distant, iar Lia părea perpetuu anxioasă. Am încercat să mă țin deoparte, petrecându-mi cea mai mare parte a timpului căutând un loc de muncă în camera mea, dar prezența mea era ca un memento constant al problemelor lor maritale.

Într-o seară, lucrurile au escaladat. Dan a venit acasă târziu, iar Lia l-a confruntat în legătură cu locul unde a fost. Argumentul a escaladat rapid, și înainte să-mi dau seama, Dan striga că vrea divorțul. Lia era în lacrimi, și într-un moment de furie, s-a întors spre mine și a spus: „Totul este vina ta. Dacă nu te-ai fi întors, am fi putut rezolva problemele noastre. Dar tu fiind aici, este pur și simplu prea mult.”

Am fost uluită. Nu era ca și cum Dan ar fi plecat pentru mine. Dar potrivit Liei, simpla mea prezență a fost suficientă pentru a înclina balanța. A doua zi, Dan s-a mutat, iar acuzațiile Liei au devenit mai frecvente. M-a învinuit pentru căsnicia lor eșuată, spunând că dacă aș fi lăsat-o în pace, ei ar fi putut trăi pașnic. Sigur, ar fi putut fi fericiți, dar eu aș fi trebuit să continui să închiriez un apartament, luptându-mă să ajung la capăt.

Situația de acasă a devenit insuportabilă. Lia era inconsolabilă, petrecându-și zilele plângând și nopțile discutând cu Dan la telefon. Am auzit-o spunând unei prietene că Dan cere divorțul și că totul este vina mea. M-am simțit ca un intrus în propria casă, responsabilă pentru dizolvarea căsniciei surorii mele.

Am căutat sprijin la prietenii noștri comuni, sperând la un suport, dar Lia mă prezentase deja ca pe un ticălos în povestea ei. Prietenii noștri, ca Alexa și Justin, erau simpatizanți cu Lia, lăsându-mă izolată și copleșită de vinovăție.

În cele din urmă, Dan a cerut divorțul, și Lia s-a mutat să stea cu o prietenă. Apartamentul părea gol fără ei, un memento constant al familiei pe care am distrus-o fără să vreau. Nu puteam să scap de sentimentul că poate Lia avea dreptate, că revenirea mea a fost catalizatorul pentru despărțirea lor.

Lunile au trecut, și ruptura dintre Lia și mine doar s-a lărgit. Abia vorbeam, și când o făceam, era tensionat și stânjenitor. Legătura strânsă pe care o împărtășeam ca surori părea iremediabil deteriorată. Mă întrebam adesea dacă lucrurile ar fi fost diferite dacă aș fi găsit un alt loc în care să stau, dar în adâncul sufletului știam că căsnicia lor avea probleme mult înainte să mă întorc eu.

Vinovăția și singurătatea mă apăsau greu, un preț pe care l-am plătit pentru revenirea în apartamentul nostru comun. Relația mea cu sora mea era distrusă, iar familia pe care o știam era acum doar o amintire dureroasă.