La O Lună După Nașterea Bebelușului, Ea Părea Să Renunțe. Încercarea Lui de a Vorbi S-a Terminat în Frustrare

Andrei se mândrea întotdeauna că este un bun întreținător. Muncea ore lungi la jobul său de analist financiar, asigurându-se că soția sa, Ana, și nou-născutul lor, Mihai, aveau tot ce le trebuia. Ana fusese întotdeauna epitomul eficienței, gestionând gospodăria cu grație și ușurință. Cina era întotdeauna gata când Andrei intra pe ușă, casa era impecabilă și Ana găsea timp să aibă grijă de ea însăși.

Dar lucrurile au început să se schimbe cam la o lună după nașterea lui Mihai. Andrei a observat că Ana părea mai obosită și mai puțin atentă la treburile casnice. Livingul odată imaculat avea acum jucării împrăștiate peste tot, iar chiuveta din bucătărie era adesea plină de vase murdare. Cina nu mai era o certitudine; uneori, Andrei venea acasă și o găsea pe Ana prea epuizată pentru a găti.

La început, Andrei a încercat să fie înțelegător. Știa că îngrijirea unui nou-născut nu era o sarcină ușoară. Dar pe măsură ce săptămânile treceau, răbdarea lui începea să se epuizeze. Îi lipsea ordinea și rutina pe care le aveau odată. Într-o seară, după ce a venit acasă și a găsit din nou o scenă haotică, Andrei a decis că era timpul să vorbească cu Ana.

„Ana, trebuie să vorbim,” a spus el, încercând să-și păstreze calmul.

Ana s-a uitat în sus de pe canapea, unde îl legăna pe Mihai în brațe. „Ce este, Andrei?”

„Știu că îngrijirea lui Mihai este mult de muncă, dar simt că lucrurile au scăpat de sub control aici. Casa este un dezastru și nu am avut o cină adecvată de zile întregi. Doar… am nevoie să te implici puțin mai mult.”

Ochii Anei s-au umplut de lacrimi și a privit în altă parte. „Crezi că nu fac destul? Sunt epuizată, Andrei. Abia dorm pentru că Mihai se trezește la fiecare câteva ore. Fac tot ce pot.”

Andrei a simțit un val de vinovăție, dar a continuat. „Înțeleg asta, dar și eu muncesc ore lungi pentru a ne întreține. Doar am nevoie să încerci puțin mai mult.”

Fața Anei s-a întunecat. „Crezi că nu apreciez ceea ce faci? Crezi că nu vreau ca lucrurile să fie ca înainte? Fac tot ce pot, dar niciodată nu este suficient pentru tine, nu-i așa?”

Andrei a fost luat prin surprindere de cuvintele ei. „Nu asta am vrut să spun, Ana. Doar… îmi lipsește cum erau lucrurile înainte.”

Ana s-a ridicat, ținându-l încă pe Mihai. „Ei bine, lucrurile nu mai sunt ca înainte. Avem un copil acum și este greu. Dacă nu poți înțelege asta, atunci poate ar trebui să încerci să stai acasă cu el o zi și să vezi cât de ușor este.”

Andrei a simțit cum frustrarea lui crește. „Poate că o voi face,” a răspuns el iritat.

Conversația s-a terminat acolo, cu amândoi simțindu-se răniți și neînțeleși. Tensiunea din casă creștea cu fiecare zi care trecea. Andrei încerca să ajute mai mult când putea, dar resentimentele dintre ei păreau doar să crească.

Într-o noapte, după o altă ceartă despre starea casei, Andrei s-a trezit dormind pe canapea. Se uita la tavan, întrebându-se cum au ajuns lucrurile atât de rău atât de repede. Îi iubea pe Ana și pe Mihai mai mult decât orice, dar nu putea scăpa de sentimentul că viața lor odată perfectă îi scăpa printre degete.

Pe măsură ce lunile treceau, distanța dintre Andrei și Ana creștea. Vorbeau mai puțin și se certau mai mult. Dragostea care fusese odată atât de puternică acum părea o amintire îndepărtată. Andrei se trezea adesea rămânând târziu la muncă, evitând tensiunea de acasă.

Ana continua să se lupte cu cerințele maternității și ale treburilor casnice. Se simțea izolată și copleșită, dorindu-și zilele când ea și Andrei erau o echipă.

În cele din urmă, nu a existat o rezolvare fericită. Tensiunea noii lor realități s-a dovedit prea mare pentru relația lor. S-au îndepărtat tot mai mult până când au devenit puțin mai mult decât niște străini care împărțeau aceeași casă.

Andrei se întreba adesea dacă lucrurile ar fi putut fi diferite dacă ar fi fost mai înțelegător sau dacă Ana ar fi găsit o modalitate mai bună de a face față situației. Dar acele gânduri ofereau puțină alinare în fața realității unei familii fracturate.