De ce fiul meu mi-a spus că nu sunt invitată la nunta lui: Povestea unei mame din România

— Nu vreau să vii la nuntă, mamă. Vocea lui Vlad răsuna în bucătăria noastră mică, printre aburii de la ciorba care fierbea pe aragaz. Am simțit cum mi se taie picioarele. M-am sprijinit de masă, încercând să-mi adun gândurile. Cum adică să nu vin la nunta propriului meu copil? Am crescut singură un băiat, după ce tatăl lui a plecat fără să privească înapoi. Am muncit nopți întregi la fabrica de confecții, am spălat scări, am făcut orice ca să nu-i lipsească nimic. Și acum, când ar fi trebuit să fiu cea mai mândră mamă din lume, fiul meu mă exclude din cea mai importantă zi a vieții lui.

— Vlad, ce spui acolo? Am șoptit, cu vocea tremurândă. — Nu înțeleg…

El s-a uitat la mine cu ochii aceia reci pe care nu-i recunoșteam. — Mamă, mereu ai vrut să controlezi totul. Niciodată nu m-ai ascultat cu adevărat. Nunta asta e despre mine și despre Irina. Nu vreau să transformi totul într-un circ.

Am simțit cum mi se rupe sufletul. M-am gândit la toate serile când îl așteptam să vină de la școală, la sandvișurile făcute pe fugă dimineața, la hainele spălate cu mâna pentru că nu aveam bani de o mașină de spălat nouă. M-am gândit la serile când plângea după tatăl lui și eu nu știam ce să-i spun ca să-i alin durerea.

— Vlad, tot ce am făcut a fost pentru tine…

— Știu, mamă, dar nu ai înțeles niciodată ce aveam nevoie cu adevărat. Ai vrut să-mi controlezi fiecare pas: cu cine ies, unde merg, ce facultate aleg… Irina nu vrea să vii nici ea. Spune că ai judecat-o mereu.

Asta a fost ca o lovitură sub centură. Îmi plăcea de Irina, dar recunosc că am fost mereu prea protectoare. Poate am spus lucruri pe care nu trebuia să le spun. Poate am încercat prea mult să-l țin aproape, de teamă să nu-l pierd și pe el, așa cum l-am pierdut pe tatăl lui.

Am stat toată noaptea pe marginea patului, cu ochii în tavan. M-am întrebat unde am greșit. Poate că am confundat dragostea cu sacrificiul. Poate că am uitat să-l ascult cu adevărat pe Vlad, prea ocupată să-i ofer tot ce credeam eu că are nevoie.

A doua zi dimineață, am primit un mesaj de la sora mea, Camelia: „Maria, ai auzit ce s-a întâmplat? Vlad nu te vrea la nuntă? Toată lumea vorbește.”

M-am simțit umilită. Vecinele mă priveau ciudat când ieșeam la magazin. Toți știau povestea mea și toți aveau o părere. „Săraca Maria… uite cum a ajuns după atâția ani de muncă.”

Într-o seară, m-a sunat mama mea bătrână: — Fata mea, poate ai fost prea dură cu el… dar tot copilul tău rămâne. Nu-l lăsa să vă certați pentru totdeauna.

Am plâns atunci ca un copil mic. Am realizat că poate am greșit și eu. Poate că am pus prea multă presiune pe Vlad, poate că nu i-am dat spațiu să fie el însuși.

În ziua nunții lui Vlad, am stat singură în bucătărie și am privit pozele vechi: Vlad mic, cu ochii mari și zâmbet larg; eu tânără, obosită dar fericită că îl am lângă mine. Am scris o scrisoare pe care i-am lăsat-o la ușă:

„Vlad,
Nu știu dacă vei citi vreodată aceste rânduri. Îmi pare rău dacă te-am rănit vreodată prin dorința mea de a te proteja. Am vrut doar să fii fericit și în siguranță. Poate că nu am știut cum să-ți arăt dragostea altfel decât prin muncă și griji. Te iubesc și te voi iubi mereu, indiferent dacă sunt sau nu lângă tine azi.”

Au trecut luni de zile fără să primesc niciun semn de la el. Într-o seară ploioasă de toamnă, cineva a bătut la ușă. Era Vlad. Avea ochii roșii și părea mai bătrân cu zece ani.

— Mamă… pot intra?

Nu am spus nimic. L-am îmbrățișat strâns, ca atunci când era mic și venea speriat acasă.

— Îmi pare rău… Am greșit și eu… Irina e însărcinată și mi-e frică să nu fac aceleași greșeli ca tine… sau ca tata.

L-am privit lung și i-am spus: — Nu există părinți perfecți, Vlad. Dar dacă învățăm din greșeli și ne iertăm unii pe alții… poate avem o șansă.

Acum stau și mă gândesc: oare câți părinți ajung să fie respinși tocmai de copiii pentru care au sacrificat totul? Oare dragostea noastră sufocantă îi îndepărtează sau îi protejează? Voi ce credeți — unde se termină grija și unde începe controlul?