Am fost prinsă între două generații, două mentalități și două iubiri: cea pentru soțul meu și cea pentru visurile mele. Povestea mea începe într-o bucătărie mică din București, unde soacra mea mi-a spus răspicat că fiul ei nu va fi niciodată „bărbat de casă”. Am luptat cu prejudecățile, cu așteptările familiei și cu propriile mele temeri, încercând să găsesc un echilibru între carieră și familie.
Într-o noapte rece, în timp ce îmi făceam bagajele, am simțit că întreaga mea viață se destramă. Am ales să-mi urmez cariera pentru a salva căsnicia cu Mihai, dar drumul spre succes m-a schimbat și pe mine, nu doar pe el. Acum, privind înapoi, mă întreb dacă am câștigat cu adevărat sau am pierdut totul.
Ea vede ceva în el pe care eu pur și simplu nu-l pot înțelege. Nu are propria locuință, îi lipsește o carieră stabilă și este puțin probabil să se schimbe vreodată.
Din expresia ei, era clar că nu venise pentru un ceai prietenos. „Fiul meu nu va fi casnic!” a strigat ea la Andreea. „Bună, Ioana.”
