Totul a început când am aflat că am moștenit casa bunicilor din Sinaia. Soțul meu, Radu, și copiii lui din prima căsătorie au încercat să mă convingă să vând, dar eu voiam să păstrez casa pentru fiul nostru, Vlad. În mijlocul conflictelor, am fost nevoită să aleg între liniștea mea sufletească și unitatea familiei.
Sunt Ioana și povestea mea începe în ziua în care fratele meu, Radu, a decis că mama noastră bolnavă nu mai este responsabilitatea lui. Am rămas singură să o îngrijesc, în timp ce el încerca să vândă casa copilăriei noastre fără să clipească. Aceasta este mărturia mea despre durere, trădare și lupta pentru demnitatea celei care mi-a dat viață.
Într-o seară de toamnă, am auzit pentru prima dată cuvintele care aveau să-mi schimbe viața: copiii mei, Andreea și Vlad, voiau să vândă casa copilăriei lor și să mă mute la un azil. M-am simțit trădată, dar această criză neașteptată a scos la iveală adevăruri ascunse, temeri și, în cele din urmă, o apropiere pe care nu am crezut-o posibilă. Povestea mea este despre pierdere, acceptare și regăsirea familiei atunci când totul pare pierdut.
„Te-a convins Andreea să faci asta? Exact de asta avem nevoie! Doar pentru că nu suntem de acord cu ea nu înseamnă că ar trebui să vând casa. Locul acesta are prea multe amintiri.” „Este casa noastră de familie, transmisă din generație în generație. Dar poate că e timpul pentru o schimbare. Nimeni nu m-a convins; doar cred că…”
