Povestea mea începe într-o noapte rece de decembrie, când am rămas fără acoperiș deasupra capului, împreună cu cei doi copii ai mei. Am simțit disperarea și rușinea, dar și forța neașteptată a comunității din cartierul nostru din Ploiești, care ne-a oferit ajutorul atunci când nu mai credeam în oameni. Această experiență m-a schimbat profund, punându-mă față în față cu prejudecățile, orgoliul și, mai ales, cu puterea solidarității.
Am crescut fără tată, cu o mamă care a făcut totul pentru mine, dar mereu am simțit un gol. Când mama l-a adus pe Doru în viața noastră, am simțit că lumea mea se prăbușește, însă timpul mi-a arătat cât de mult poate schimba iubirea un destin. Povestea mea e despre iertare, acceptare și curajul de a deschide inima către o nouă familie.
Tatăl meu era un mister, o umbră în fundalul vieții mele. Mama și bunica mea au făcut tot posibilul să ne descurcăm, dar povara sărăciei era mereu prezentă. Tatăl meu știa despre mine, dar a ales să stea departe.
Crescând într-o familie monoparentală, am învățat valoarea muncii grele de la mama mea, care jongla cu mai multe locuri de muncă pentru a ne întreține. Acum, ca tată, lucrez în tura de noapte pentru a-mi susține familia, dar soția mea nu pare să aprecieze eforturile mele.
