Am crescut crezând că problemele financiare ale tatălui meu nu mă privesc. Tata a muncit toată viața ca șofer de autobuz, iar eu am ignorat greutățile lui, convins că fiecare e responsabil de viața lui. Totul s-a schimbat când, la muncă, colegii m-au întrebat dacă îl ajut pe tata – atunci am simțit pentru prima dată rușinea și povara indiferenței mele.