Sunt Maria, mama Ilincăi. De cinci ani trăiesc cu inima sfâșiată, de când fiica mea a dispărut fără urmă, plecând cu iubitul ei din București. Povestea mea e despre disperare, vinovăție, lupta cu autoritățile și speranța care nu moare niciodată.
Sunt Irina, fiica unui polițist dintr-un oraș mic din România. Povestea mea e despre lupta dintre loialitatea față de familie și dorința de dreptate, după ce fratele meu a murit într-o altercație cu poliția. Între furie, vinovăție și neputință, am fost nevoită să-mi înfrunt familia și propriile convingeri.
Într-o sâmbătă aglomerată, am mers la supermarket pentru cumpărături, dar totul s-a transformat într-un coșmar când am realizat că portofelul meu dispăruse. Între privirile suspicioase ale casierei, reacțiile celor din jur și sosirea poliției, am simțit cum lumea mea se prăbușește. Povestea mea este despre vulnerabilitate, prejudecăți și despre cât de ușor putem fi judecați fără să fim ascultați.
Mă numesc Valentin și am 11 ani. Într-o zi, am ajuns să fiu adus acasă de poliție după ce mama a decis că doar așa pot învăța ce înseamnă respectul. Povestea mea e despre greșeli, rușine, dar și despre dragostea unei mame care nu s-a temut să mă pună față în față cu consecințele faptelor mele.
Sunt Elena, mama Anei, și am trăit cinci ani între speranță și disperare după ce fiica mea a dispărut fără urmă. Am înfruntat poliția, familia și propriile mele limite, căutând adevărul pe care nimeni nu voia să-l vadă. Povestea mea e despre curaj, vinovăție și întrebarea care mă bântuie: cât de departe ai merge pentru copilul tău?
Mă numesc Sorina Popescu și povestea mea începe într-o noapte de iarnă, când fratele meu, Vlad, a fost acuzat pe nedrept de o crimă pe care nu a comis-o. Am trăit fiecare zi cu sufletul la gură, luptând cu prejudecățile, corupția poliției și cu propria familie care s-a dezbinat sub presiunea comunității. Întrebarea care mă macină și azi este: cât de mult poate schimba o singură acuzație viața unei familii și cât de departe suntem dispuși să mergem pentru adevăr?
Mutându-ne într-o suburbie pitorească din România, am crezut că am găsit casa noastră de vis. Puțin știam că liniștea pe care o căutam va fi spulberată de haosul neîncetat provocat de vecinii noștri. Refugiul nostru pașnic s-a transformat într-un câmp de luptă, iar poliția a devenit o prezență mult prea familiară în viețile noastre.
